Cand vine vorba de propaganda cinematografica, flagrant este mai bine decat insidios. Un film precum „Top Gun: Maverick” isi ascunde mesajele sub masca unor realitati de neexceptie, in timp ce un alt spectacol nou, plin de energie, de actiune politica, filmul indian „RRR” (care a fost lansat in cinematografe in martie si este acum difuzat pe Netflix, unde se afla in primele cinci), isi explica declaratiile. Isi pune in prim plan maiestria imaginativa emotionant si vesel.
„RRR” – titlul inseamna „Rise Roar Revolt” – transforma istoria in legenda printr-o retorica vizuala intensificata. Se bazeaza foarte liber pe povestile din viata reala a doi revolutionari indieni de la inceputul secolului XX, Alluri Sitarama Raju si Komaram Bheem, care au contestat opresiunile puterii coloniale britanice. Nu exista nicio inregistrare ca s-au intalnit, daramite si-au unit fortele. Regizorul, SS Rajamouli — care a scris si scenariul, bazat pe o poveste a lui V. Vijayendra Prasad (tatal sau) — deriva o revarsare magnifica de energie creativa din fantezia inspiratoare a conexiunii lor volatile. (Limba originala a filmului este telugu; versiunea afisata pe Netflix este dublata in hindi.)
Intr-o calatorie cu motorul prin mediul rural indien, Catherine Buxton (Alison Doody), sotia inteleapta a guvernatorului colonial britanic, cumpara o fata indiana pe nume Malli (Twinkle Sharma) asa cum s-ar putea cumpara un animal de companie. Partidul guvernatorului il duce pe copil din cauza protestelor mamei ei, Loki (Ahmareen Anjum), care este brutalizata de garzile britanice. Malli este din tribul Gond, despre care se spune ca tine strans impreuna, iar asa-numitul sau pastor, Bheem (NT Rama Rao, Jr.), un razboinic feroce, se indreapta spre Delhi pentru a o gasi, deghandu-se intr-un mecanic musulman pe nume Akhtar. Guvernatorul britanic, Scott Buxton (Ray Stevenson), este avertizat de un ofiter de politie indian despre cioban si ferocitatea lui; Buxton ordona ofiterilor sai sa gaseasca si sa-l captureze pe cioban. Unul dintre ofiterii sai de politie indieni, Raju (Ram Charan), este voluntar pentru misiune, planuind sa se infiltreze in cercurile indiene revolutionare ale orasului. In Delhi, doi straini indieni vad un baiat inecandu-se in rau si fac echipa pentru a-l salva; cei doi barbati, Raju si „Akhtar”, devin prieteni rapidi. Raju nu stie ca Akhtar este razboinicul pe care il cauta, iar Akhtar nu stie ca Raju lucreaza pentru barbatul a carui gospodarie isi propune sa o atace. Drama secretelor lor si calea ocolita a colaborarii lor finale (nu este spoiler), implica scene de groaza morala si emotionala care sunt rascumparate in scopul inalt al misiunii lor istorice. iar Akhtar nu stie ca Raju lucreaza pentru barbatul a carui gospodarie isi propune sa o atace. Drama secretelor lor si calea ocolita a colaborarii lor finale (nu este spoiler), implica scene de groaza morala si emotionala care sunt rascumparate in scopul inalt al misiunii lor istorice. iar Akhtar nu stie ca Raju lucreaza pentru barbatul a carui gospodarie isi propune sa o atace. Drama secretelor lor si calea ocolita a colaborarii lor finale (nu este spoiler), implica scene de groaza morala si emotionala care sunt rascumparate in scopul inalt al misiunii lor istorice.
Asemanarea tonului cu alte filme de actiune indiene este egalata cu ceea ce impartaseste cu succesele de la Hollywood. Drama este construita in jurul actiunii, al caracterului, prezinta foarte putin dialog care nu avanseaza intriga si nu ofera nici psihologie, nici istorie, nici context social pentru a imbogati cadrul istoric. Este un film de scurtaturi si eliziuni nu mai putin necrutatoare decat cele ale vehiculelor super-eroi sau superstar americane, dar Rajamouli este un artist cu un temperament si un talent distinctiv. El evidentiaza aureola legendei intr-o scena extinsa care il prezinta pe Raju, intr-o inchisoare in care indienii dau cu asalt portile pentru a elibera un prizonier. Acolo, Raju preia intreaga multime in crestere prin acrobatii imposibile si arta martiala eruptiva (subliniata de o camera care se roteste nebuneste) care joaca ca un desen animat live-action.
Exista un element evident de exagerare care transforma povestea in substanta si tonul legendei – efectul este al unei povesti inalte pe ecran. Este un film cu o hiperbola ametitoare, insufletitoare, in care actiunea fizica strapunge bariera imposibilitatii, dar se opreste inainte de supranatural sau supereroic. Si exista un simt grafic extraordinar al compozitiei si un sentiment asertiv precis al actiunii rapide, care nu datoreaza nimic amestecului generic cu care sunt filmate si editate majoritatea scenelor de actiune de la Hollywood. „RRR” este, de asemenea, plin de sange: curge de sange, stropi de sange, trupuri batute, strapunse si rupte. Cu toate acestea, combinatia dintre scopul politic puternic determinat si arta compozitionala confera groazei un aer de abstractizare care starneste un sentiment de indignare sau de dreptate fara dezgust fizic sau emotie.
Intriga are rasturnari de situatie, strazi ascunse si conexiuni surprinzatoare, care au orbirea trucurilor magice. Omisiunile si trunchierele povestii – un lucru ciudat la care se face referire intr-un film care dureaza aproape trei ore – contribuie la aerul de uimire si confera o zguduire de uimire unui flashback extins care a fost lansat la jumatatea drumului. Drama are radacinile in sadismul absolut, rasismul monstruos si intr-adevar genocid al britanicilor, terorismul guvernamental cu care domneste Buxton, pofta de sange patologica de putere pe care Catherine o etaleaza, prejudecatile dezumanizante ale ofiterilor subordonati si politica ticaloasa de a angaja indigeni. oamenii sa-si faca treaba murdara. Viziunea povestii despre despotismul colonial implica nu numai o inegalitate economica grava, ci si o represiune politica necrutatoare – si un sentiment de frica care este aproape un sentiment de moarte.
Cu toata determinarea sa politica, „RRR” este, de asemenea, un muzical si unul electrizant. Filmul este plin de muzica si de personaje care canta in momente de mare importanta politica; cand Raju si Bheem reusesc sa participe la o inalta adunare sociala britanica, ei transforma un moment de sovinism cultural intr-un dans spectaculos. Coregrafia frenetic atletica implica gesturi de o maiestate sculpturala cu foc rapid, pentru a se potrivi cu flerul geometric al imaginilor care o surprind. Acolo unde dansul central al filmului este competitiv de lupta, scenele de lupta sunt asemanatoare dansului, prezentand momente de splendoare fantasmagorica. Nu se va uita curand viziunea unui razboinic purtand pe altul pe spate, cu cel de deasupra purtand doua pusti si impuscandu-le cu o precizie mortala in directii opuse, in timp ce purtatorul se sparge in fuga printr-un zid de caramida. Sau o motocicleta fugitiva oprita cu un picior de parca ar fi o minge de fotbal, prinsa in aer si aruncata cu forta devastatoare a unei ghiulele de tun. Sau o singura sageata in flacari care aprinde intregul peisaj rural si da imagini wagneriene de distrugere sublima.
Drama unitatii politice pe care versurile cantecelor o caracterizeaza drept „prietenie intre un vulcan in eruptie si o furtuna salbatica” este, de asemenea, un spectacol de fluturare a steagurii de fast patriotic. Sensul puternic al virtutii revolutionare si al scopului colectiv al filmului cedeaza mandriei nationaliste care sunt dansate si cantate cu bucurie dezinhibata. Numarul final al productiei, cu bravade militariste, evidentiaza scopurile actuale ale acestei povesti cvasi-istorice.