Sange, lipitori, capuse – putine lucruri au o reputatie mai rea decat parazitii. Dar acesti paraziti biologici au si o istorie culturala comica. In biologie, un parazit este un organism care traieste pe sau intr-un organism gazda si isi obtine hrana (sau alte beneficii) de la (sau in detrimentul) gazdei sale.
Oamenii de stiinta tocmai au documentat cel mai vechi exemplu cunoscut de relatie parazit-gazda – un vierme care fura nutrienti vechi de peste 500 de milioane de ani.
Datorita ciclurilor lor de viata complexe si adesea ascunse, parazitii par sa apara brusc. Ele prospera in rani care scurge sau sunt transmise prin diaree exploziva. Nu e de mirare ca parazitii ocupa un rol viu in imaginatia noastra culturala.
In fictiune si cultura populara, personajele parazite apar ca o metafora pentru amenintarea si raspandirea bolii. Ei se infiltreaza in corpuri umane si le transforma in monstri, precum Dracula. Sau actioneaza ca arme biologice extraterestre ca in saga Alien. Naratiunea prin excelenta a parazitilor – conform Parasite-ului castigator al Oscarului din 2019 – o prezinta ca o amenintare fiziologica, psihologica si sociala. Dar au jucat si de ras.
Humbugs
„Expozitia extraordinara de purici harnici” a showmanului italian Louis Bertolotto de la inceputul anilor 1820 este primul circ al puricilor documentat. A prezentat o orchestra de purici din 12 piese care cantau muzica de purici, un mare mogul (cu harem!), o sala de bal cu doamne purici si domni in redingota care dansau un vals, un antrenor de posta tras de patru purici (cu un bici care trosneste) si o reconstituire a bataliei de la Waterloo, inclusiv Wellington, Napoleon si maresalul Blucher – toate jucate de purici razboinici in miniatura.
Astazi se mai gasesc circuri traditionale de purici. Flohzirkus Birk si puricii sai au distrat multimi mici la Oktoberfest din Munchen de zeci de ani. Oamenii se joaca cu purici si alte insecte in spectacolul Cirque du Soleil Ovo – sarind printr-o zi din viata insectelor.
Genul literar de fictiune cu purici exista pentru cei care prefera sa-si foloseasca propria imaginatie. Include texte pline de umor din secolul al XIX-lea, cum ar fi Puricele lui Hans Christian Andersen si Maestrul purici al profesorului si scriitorului gotic german ETA Hoffmann, ambele avand insotitori si colaboratori de purici imblanziti.
Genul include, de asemenea, porno cu purici, care ii prezinta pe micii sange in tot felul de perspective interesante. Un exemplu este Autobiografia unui purice (publicata anonim in 1887).
Parazitul meu amuzant
Utilizarea cuvantului „parazit” este anterioara etichetei sale biologice.
In 1755, Dictionarul lui Samuel Johnson definea parazitul drept „unul care frecventeaza mesele bogate si isi castiga primirea prin lingusire”.
Mostenirea comica a parazitului straluceste prin romanul lui Honore de Balzac din 1847, Le Cousin Pons (care avea titlul de lucru Le Parasite) si romanul lui Arthur Conan Doyle Parazitul, publicat pentru prima data in 1894. Acesta din urma este despre un profesor care este transformat intr-un clovn. , „hazul universitatii”, de catre o persoana misterioasa, ca un parazit influentandu-i mintea si comportamentul.
In articolul nostru recent din jurnal, am extins activitatea filosofului Michel Serres si a savantului literar Enid Welsford pentru a discuta despre parazit ca forta culturala. Lucrarea noastra – o colaborare destul de rara intre un om de stiinta biologic si un savant in stiinte umaniste – a analizat, de asemenea, exemple mai contemporane, cum ar fi telecomanda parazita hilara din filmul lui Tim Burton, Beetlejuice, din 1988.
Beetlejuice arata ca un clovn morbid, cu parul verde, machiaj greu si un costum cu dungi. El este o creatura supranaturala a carei sarcina este sa ii ajute pe cei recent decedati sa se adapteze la viata lor eterna de apoi. In acest spatiu intermediar, Beetlejuice indeplineste ceea ce Michel Serres defineste ca un rol de comunicare parazitar: producerea de „zgomot productiv si creativ”. Fortandu-si „gazdele” sa actioneze diferit, acest parazit transforma relatia dintre doua parti si inventeaza o noua logica si convietuire.
Faceti bine
Depasind granitele si explorand notiunile despre sine, parazitii sunt o forta culturala si o sursa de inspiratie comica. Ce simti sa fii o lipitoare? Cum se simte gazda? Unde este linia dintre cele doua corpuri?
Exista scenarii si naratiuni comice ascunse in anxietatile identitatilor impartasite involuntar. In biologie, relatia sustinuta si intima dintre parazit si gazda provoaca conceptul de granite individuale. Distinctia dintre gazda si parazit devine neclara si formeaza o noua entitate cu totul.
Ar putea fi surprinzator faptul ca aprecierea parazitilor in arte a avut loc cu mult inainte ca biologii sa-si recunoasca contributia. Doar in ultimele decenii parazitii au fost recunoscuti ca stabilizatori ai ecosistemelor si factori de evolutie si biodiversitate.
Amprentele lor pot fi vazute in genetica, epidemiologie si medicina; iar o mai buna intelegere a parazitilor a crescut semnificativ aprecierea noastra fata de ei. Explorarea imaginariului cultural al parazitului si a dimensiunilor sale comice aduce un omagiu numeroaselor aspecte pozitive ale parazitilor.
Fie ca ne place sau nu, agentii patogeni precum parazitii sunt in jurul nostru si in interiorul nostru. Ele ne determina biologic si ne influenteaza normele culturale.
Aprofundarea in lumea culturala a parazitilor scoate la iveala maiestria artistica: de la carlige infioratoare domestice amuzante la paraziti clovn si raufacatori intunecati.